Bubu

Seară neagră pentru suporterul dinamovist. Rivala de-o viață ne dă jos după fragilul piedestal pe care ne-am cocoțat, mai mult incidental, profitând de circumstanțe, decât bazâdu-ne pe un joc constant și de calitate, singura constanță din jocul câinilor din acest sezon fiind norocul. Nu spun asta lăsându-mă influențat de furia pe care o am acum în suflet, încerc sa-mi temperez sângele latin, să-l aduc la temperaturi normale și să analizez cât mai obiectiv posibil evoluția favoriților mei din acest sezon. Revenind la ideea anterioară, opinia mea este Dinamo a câștigat multe puncte profitând de greșeli flagrante ale apărărilor adverse (iar atunci când a întâlnit adversari bine organizați, n-au jucat nimic; vezi meciul cu Vaslui) și datorită momentelor de sclipire tehnică din partea unor jucători cu experientă cum sunt Danciu, Niculae sau Cătălin Munteanu.
Dinamo a fost ridicată în slavi aiurea de către presă și oameni de fotbal. Unii au făcut-o din incompatibilitate cu fenomenul fotbalistic, alții au fost poate euforici sau chiar ironici(Horia Grăsanovici ne compara cu Barcelona), cert e că Dinamo este un lider de conjunctură, orice om care cunoaște și respectă fotbalul poate vedea asta.
Problema e că ăștia cu două clase mai mult ca personalul de Fetești, cum sunt cei mai mulți dintre fotbaliștii de pe plaiurile mioritice, au prins acest TUPEU specific românesc, de genul "să-mi sugi pula bă Dodele, și tu si Messi că io sunt pă' primul loc și am câte 100 dă friends request-uri  zilnic dă la superpizde, și pă' feisbuc si pă' mess", tupeu care n-are nicio treabă cu ceea ce eu, un simplu visător, numesc MOTIVAȚIE. Mari campioni ca, de exemplu, Kobe Bryant sau Messi(că tot vorbim de fotbal) muncesc de două ori mai mult când sunt în top pentru a fi constanți si a rămâne acolo. Asta înseamnă profesionalism !
Singurul "sport"  la care ai noștri sunt constanți și profesioniști rămâne sticlismul. Nu râdeți, nu sunt ironic, ăștia beau și după victorii și după înfrângeri la fel de mult.

Revenind la meci, după 7 ani în care steaua a plecat cu capul în pământ din Groapă, blestemul s-a rupt. In această seară Moș Nicolae le-a adus o victorie celor de lângă cimitirul Ghencea iar nouă, câinilor, o nuia usturătoare aplicată pe spinare, atenționându-ne  că atât bocancii cât și ograda noastră sunt pline de noroi și că preșurile sub care am împins atâția ani mizeria au început să refuleze. Atât noi, suporterii, cât și nesimțiții din lojă, ne-am cam bătut joc de Dinamo în ultimul timp și azi a venit vremea să plătim pentru acest păcat.
Am avut nenumărate ocazii pe care le-am ratat lamentabil. Danciu, Cătălin sau Niculae n-au mai fost în formă, norocul ne-a întors spatele și Rusescu ne-a pedepsit de două ori, din două jumătăți de ocazie. Poate că nu meritam nici golul din penalty având în vedere că mingea aceea a ajuns în poarta cu multă șansă, după o fază de pinball.
Dureros a fost modul în care ne-am prezentat. Am intrat pe teren cu același tupeu despre care vă vorbeam mai sus, iar cel mai tupeist dintre toți a fost Marele Marius Alexe, noul deținător al titlului de "labagiul haitei" după fericita plecare a lui Frate Prost.
Ce tiki-taka?! Aia cică joacă fraierii în galben, noi am abordat tactica BUBU, un nou sistem de joc pentru care iți trebuie un mijloc și-o apărare cu calități tehnice de tip petardă care să BUBUie mingiile în față cât mai des posibil, că doar plouă domn'e, ce dracu', trebuie să alunece Iliev sau Geraldo măcar o dată și în plus, Danciu și Niculae 'ie mare fotbaliști !

Din păcate n-a fost sa fie !  Sunt suficient de beat încât să-i felicit pe steliști pentru victoria din această seară. Cât despre noi, câinii plouați și la propriu și la figurat...știți voi fraților:


CEI CE SUNT DINAMOVIȘTI, CEI CE SUNT DINAMOVIȘTI,
NICIODATĂ NU SUNT TRIȘTI, NICIODATĂ NU SUNT TRIȘTI !

Cronica unui film prost

Filmul începe pe 11 Septembrie 2001, când nişte indivizi teribilişti deturnează trei avioane şi decid să parcheze două în World Trade Center, câte unul în fiecare dintre clădirile gemene, iconice pentru peisajul newyorkez, şi un altul în Pentagon, sediul departamentului apărării Statelor Unite în ceea ce, peste ani, va fi catalogat drept cel mai sângeros atac terorist din istorie.
Ce motiv mai bun pentru a flexa muşchii plodului răsfăţat al Americii, pe numele lui U.S. Army?
Se identifică vinovaţii, nişte cetăţeni cu prosoape în cap care locuiesc în nisip, munţi, respectiv peşteri şi protejează, ba mai mult, oferă suport unei organizaţii teroriste numită al-Qaeda; se decide punerea puli(în termeni mioritici) pe Afganistan cu scopul(oficial, cel puţin) detronării puterii pro-Taliban, dezintegrării acestei reţele şi implicit, capturarea liderului ei, America's most wanted terrorist, Osama bin Laden, fost beneficiar al "bursei" Operation Cyclone.
Un început exploziv şi plin de acţiune care l-ar face gelos chiar şi pe Michael Bay.

10 YEARS LADER...

După aproape un deceniu de căutat Rolls Royce-uri parcate în faţa peşterilor, armata şi serviciile secrete americane care, by the way, au la dispoziţie cele mai mari bugete şi cele mai noi şi avansate mijloace tehnologice, reuşesc să-l localizeze pe Harry Houdini-ul secolului 21 într-o veritabilă fortăreaţă aflată la aproximativ 750 de metri distanţă de principala academie militară a Pakistanului(un aliat pupincurist, pardon, fidel al administraţiei de la Washington), sudând jointurile şi  făcând ce are ursrul în loc de mână, ajutat de impresionanta sa colecţie de filme pentru adulţi si ocazional, de filmări cu propria persoană !

Ain't that a bitch?!


Osama bin Laden, acest supervillan al terorismului internaţional, este prins în fapt de către o echipă de elită(care ajunge acolo cu două elicoptere şi pleacă cu unul) a puşcaşilor marini americani si este  împuscat în ochiul cu care încă se mai uita la Thai Chicks with Hudge Dicks 48 înainte să apuce să lase pula şi joint-ul şi să ia Kalashnikov-ul

About fucking time !


 Mission acomplished ! Osama este strâns cu scârbă de pe jos de către puşcaşii marini, transportat la bordul unui portavion american unde se renunţă la ideea de a fotografia cadavrul plin de sânge şi alte substanţe dubioase, cu o faţă jumate' excitată, jumate' terifiată şi o mare gaură în zona ochiului drept, transformată pe parcursul zborului de întoarcere  în scrumieră de către băieții care au detonat aiurea elicopterul înfipt în gard şi se decide aruncarea acestuia în mare.
 Între timp, preşedintele Obama se adresează naţiunii în stil pur holywoodian: "cele mai urâte imagini rămân cele nevăzute de către lumea întreagă: scaunul gol de la masă, copii care au fost forţaţi să crească fără mamă sau tată, părintii care nu vor mai cunoaşte niciodată sentimentul îmbrăţişării copiilor lor(...) Justice has been done".
Morgan Freenan şi Samuel L. Jackson au închis televizorul de gelozie iar Gasca Slugilor Proaste decide să pună acest discurs pe DVD-uri şi să-l distribuie împreună cu ziarul în locul filmului The King's Speech.

Obama for the win ! 


 Urmează happy ending-ul specific filmelor americane, scena mea preferată ! In ţara în care au fost inventate clişeele ieftine, populaţia  jubilează !
Ce tornade, ce deficit bugetar, ce preţuri astronomice ale combustibilului ? Gata, s-a terminat , am omorât terorismul !
Americanii ies pe strada cu mic, cu mare, cu căţel, cu purcel, cu pistol, cu puşcă de vânătoare...
Proud to be american !

Happy MLK Day !

Aproape întotdeauna, minoritatea creativă şi dedicată a făcut lumea mai bună.
                                                                        Martin Luther King, Jr.

Memphis, Tennessee, USA, 4 Aprilie 1968, ora 18:01. BANG ! Un glonţ doboară adevărata statuie a libertăţii.
O oră mai târziu devine oficial. Martin Luther King Jr., un adevărat martir, trece în lumea celor drepţi la numai 39 de ani, pentru că a avut curajul să lupte pentru egalitate.

Când zici America, zici libertate, egalitate, zici democraţie desăvârşită; până şi Jurământul de Credinţă se termină cu "liberty and justice for all", adică libertate şi justiţie pentru toţi.
Puţini ştiu însă ca aceste valori, până nu demult machiavelice, ascundeau sub marele covor social un grup de oameni care, deşi ostracizat timp de sute de ani, au influenţat în mare măsură istoria Statelor Unite. Mă refer aici, bineînţeles, la populaţia afro-americană.

Între secolele XVI şi XIX , prin intermediul comerţului transatlantic cu sclavi, nativii africani erau capturaţi şi transportaţi către Lumea Nouă. Cei care supravieţuiau călătoriei erau, mai apoi vânduţi ca sclavi  pentru a munci pe plantaţiile de cacao, cafea, bumbac, pe câmpurile de orez, în minele de aur şi argint sau ca servanți în casele coloniştilor.
În Statele Unite sclavii au fost dezrobiţi oficial în 1865 prin intermediul celui de-al treisprezecelea amendament semnat de către preşedintele de-atunci, Abraham Lincoln. Afro-americanii au fost însă, în continuare persecutaţi de către cei care nu puteau concepe ca negrii să aibă aceleaşi drepturi ca şi albii, ura pentru această rasă fiind transmisă de la o generaţie la alta şi păstrată vie chiar şi o sută de ani mai târziu.

Martin Luther King Jr. s-a născut şi-a copilărit în Atlanta, Georgia, unul din dintre statele sudiste în care  linşajele negrilor erau la ordinea zilei în acea perioadă.
Dr. King şi-a dedicat viaţa luptei non-violente împotriva  discriminării rasiale şi, la numai 35 de ani, a primit premiul Nobel pentru pace, fiind desemnat "prima persoană din lumea occidentală care ne-a arătat că o luptă poate fi desfăşurată fără violenţă".

  Adevăratul vis american este visul lui Martin intonat cu atâta măreţie în faţa a 300.000 de afro-americani care au mărşăluit paşnic la Washington, sătuli de nedreptăţi, sătui de-atâta ură. Acest om şi-a dat viaţa pentru acest vis iar faptele sale nu trebuie uitate !

În fiecare a treia zi de luni din luna ianuarie americanii sărbătoresc MLK Day. Am importat de la ei Valentine's day şi Halloween, le-am ridicat chiar la statutul de sărbători internaţionale. Oare nu ar merita sa sărbătorim peste tot ni lume şi Martin Luther King Day ?

Mi-am gasit nevastă !

De fiecare dată când am fost întrebat cum arată, în viziunea mea, femeia ideală, mi-am început descrierea spunând: "E în primul rând inteligentă !"; apoi am continuat cu "e frumoasă, se respectă pe ea şi-i respectă pe cei din jur, e spontană, sinceră, optimistă, are simţul umorului etc.
De aceea, atunci când am văzut acest interviu, m-am îndrăgostit pe loc! Bianca are toate calităţile pe care trebuie să le aibă femeia cu care mi-as petrece restul zilelor. E deşteaptă foc, e frumoasă, ştie ce vrea, e sinceră şi iubitoare, e altruistă şi pe lângă toate aceste calităţi, este şi celebră! E tot ceea ce îţi poţi dori de la o femeie! Cum să nu te îndrăgosteşti de o fată care vrea să dea la drept pentru că îi place să facă dreptate ?!
Abia aştept s-o cunoască mama !M-a sfătuit încă de când eram mic să mă căsătoresc c-o ardeleancă ! Cică sunt frumoase, deştepte şi gospodine desăvârşite...



O bere\un suc din partea mea pentru cine rezistă până la final !!!

Un remediu pentru durerea-n cur

Educația este o descoperire progresivă a propriei noastre ignoranțe.
Will Durant
 
Descopăr zilnic noi lucruri care mă deranjează, mă scârbesc sau chiar mă oripilează în această țară. Poate sunt nebun, poate exagerez, indubitabil este însă faptul că românul (sau societatea românească), uită prea repede de adevăratele probleme pe care le are și implicit nu se chinuie prea mult să găsească o soluție pentru ale rezolva.
Pe român îl cam doare în cur de adevăratele probleme ale comunității, ale țării în care trăiește.
Asta văd zilnic și asta mă deranjează cel mai mult la țara asta ! 

România asta a noastră are o singură (mare) problemă căreia ar trebui să-i acordăm toată atenția.
Problema respectivă e CORUPȚIA. Asta-i rădăcina tuturor relelor !
Chiar sunt singurul care vede asta?
Nu, sigur că nu ! Toată lumea vede asta însă prea puțini sunt cei ce se revoltă cu adevărat și oricum nu-i prea bagă nimeni în seamă.

Când e vorba de corupție, masele din România se împart în trei categorii:
Prima categorie, cea majoritară, este compusă din acel tip de oameni care din egoism, ignoranță, lașitate sau prostie preferă să calce pe cadavre și să aleagă calea cea mai scurtă către bani, putere sau notorietate fare să le pese de consecințe, de victimele colaterale.
A doua categorie este compusă din cei care văd ce se întâmplă dar care încă sunt bântuiți de fantoma comunismului și nu realizează ce înseamnă  democrația,  ce înseamnă cu adevărat libertatea și ce "armă" valoroasă poate fi ea in lupta cu corupția. Unii dintre ei încearcă să se răzvrătească însă își pierd elanul și se resemnează repede.
A treia, categorie, cea căreia îi aparțin, este formată din ăia mai deschiși la minte și mai rebeli care sunt atât de scârbiți de ăia din primele două categorii încât singurul lucru pe care și-l doresc este să plece din țara asta căcat, cat mai departe posibil.
Ceea ce au toate cele trei categorii în comun este egoismul, sau durerea-n cur, mai pe românește.

- De ce n-ai venit române la miting?
- De ce să vin? Mă doare-n pulă de bugetari si pensionari - prima categorie
- Aș fi venit, dar mi-era mult prea cald. - a doua categorie
- De ce să vin? Mă piș pe ea de țară, eu vreau să plec ! - a treia categorie

E incredibil că românii vin in număr mai mare la un concert decât la un miting de protest împotriva unor abuzuri extrem de grave ale puterii !

Ce e de făcut ? asta-i întrebarea !

Cum  rezolvăm problema corupției ? Ce tratament să urmăm pentru această acută durere-n cur? Ce facem cu îndoctrinații, cu aia care fură și corup, ce facem cu cei cărora le e scârbă de țara asta?
Există o soluție...sau mai multe, dar există.
Pe îndoctrinați ii învățam ce înseamnă democrația, ce înseamnă libertatea și  le insuflam curaj,  îi facem să aibă încredere in ei.
Pe hoți nu-i putem aduna și gaza, nu-i putem bate cu pietre însă îi putem izola, putem refuza să mai intrăm in "jocurile" lor, îi denunțăm, îi bagăm la pușcărie și protestăm împotriva lor. Le arătam că într-o democrație majoritatea decide.
Deja dacă facem ceva cu primele două grupuri, cel de-al treilea n-o să mai vrea așa de tare să părăsească România. Vor vedea că se poate și că există speranță.
Cel mai eficient remediu rămâne educația. Trebuie să ne autoeducăm(e clar că sistemul educational nu ne ajută prea mult), trebuie să învățăm atât noi cât și generațiile care vin din spate, din propriile greșeli cat și din greșelile trecutului. Trebuie să învățam să fim corecți, să fim curajoși și trebuie să învățăm să ne pese !
Să ne pese de NOI, ca și grup, ca și comunitate ! Egoismul trebuie eliminat din peisaj și odată cu el va dispărea și corupția.

Trebuie să schimbăm ceva...